duminică, 30 septembrie 2007

Just me..


Pai...subsemnata cica zambeste!O raza de soare,mirosul proaspat al unei flori,rasete de copil si...gata!Subsemnata s-a nascut din nou (chiar daca a trebuit sa foloseasca forcepsul).Scor ABGAR?10 cu felicitari!Concluzii?Nu am de ce sa ma simt vinovata ca spun ce gandesc.Cine ma accepta asa cum sunt si intelege ramane langa mine.Cine nu,pierde.Si pana la urma intai trebuie sa merite si pe urma sa vrea...De promisiuni si declaratii am podul plin.Cred ca ar fi cazul sa fac si acolo curat...niste insecticid in spatiul locativ al sufletului meu si se rezolva si problema asta.So...take me as I am,if you really want to rest close to me!That's it!!!!

joi, 27 septembrie 2007

Doar doruri

Sa- mi miroasa a dalii in camera, asta as vrea. Nimic nu se compara cu mirosul florilor de toamna. Mi- ar placea sa primesc un brat mare de dalii si sa ma asez jos pe covor langa ele, sa imi las mintea sa zburde. As zambi tamp si mi- ar straluci ochii. Dincolo de cuvinte, un ocean de vise.
Astazi ma vreau a mea. Nevoie de mine la alt mod. Mi se lipesc de suflet copii si uit sa respir cand ii tin in brate. As vrea sa am o oglinda. Si sa cumpar noi dalii pentru ea. Sa te tin in suflet prin toamna. . Am incercat sa te ranesc si m-am ranit singura"problema ta"...As fi vrut sa spun "Iarta-ma"dar nu am putut..Am ales sa merg mai departe..asa cum tu vrei si asa cum e cel mai bine..Poate candva vom putea rade iar impreuna..poate...
Senin. Si totusi... Nu tristete, doar doruri.

luni, 24 septembrie 2007

Braila..




M-am reintalnit cu Braila ...Cu sigurantza numai este aceeasi Braila din "NERANTZULA"lui Panait Istrati si nici cea din amintirile copilariei mele..!Totul incepe sa fie nou,modern...casele capata fatzade noi ,totul e in schimbare..Dintr-o data toate mi-au parut mai mici si "mai altfel"decat in amintirile mele...Am revazut cu drag Gradina Mare si multitudinea de stradute din jur...Cu toate schimbarile,impletiturile de vechi si nou, totusi Braila ramane un oras frumos,fascinant si inca nesuficient exploatat(parerea mea!)turistic...Asa ca daca vreodata va hotarati sa vedeti Baraganul trageti o fuga prin Braila si nu veti regreta!

joi, 20 septembrie 2007

Enigma...

Dragostea

Multi se lipsesc de ea, multi nu pot trai fara ea.

Uneori e numai farmec, alteori e numai chin. Dar de cele mai multe ori este o enigma.

Poate ai sa te intrebi "De ce enigma?"

Ei bine, pentru ca exista inca multe lucruri, si o spun in sensul ca e posibil sa dispara in viitor, lucruri carora nu le gasesti explicatie.

Sa presupunem un El si o Ea. El o vede pe Ea intamplator. Pentru moment intra in vorba. Discuta lucruri banale. Se desprat. Se reintalnesc. Intamplator sau nu. La inceput nu au nimic in comun. Cu timpul isi descopera puncte comune. Incep sa se placa, sa aiba nevoie unul de altu. Se cauta. Cand se intalnesc petrec ore in sir, uitand de necazuri, unul in compania celuilalt. Pe zi ce trece devin tot mai apropiati. Au inceput sa se iubeasca. Deseori isi simt lipsa. Mereu sunt alaturi: pe strada, acasa, in gand si in vise.

Nu de putine ori intervin parintii. Pe ei, El si Ea, nimic nu`i poate impiedica. Nici chiar amenintarea, continua sa fie impreuna la bine si la rau. Nu zic, se supara unu pe altul, cedeaza celalalt dar trece. Sunt lucruri de nimic.

Si vine o zi, de la D`zeu lasata, asa cum se mai spune o zi frumoasa, cand nici nu te astepti, o zi in care apare fara dezlegare: enigma. Ori El o lasa pe Ea, ori Ea il lasa pe El. De ce? Tocmai aici e enigma. Trez zile, luni, ani si nu se stie.

Atat doar: ca S'A SFARSIT...

Si zile intregi stau si se intreaba: "De ce am facut`o?". Nu inteleg. Sunt intrebari fara raspuns. Te uiti la ei. Regreta? Sufera?

Nu cred. Si`aduc aminte ziua cand s`au cunoscut, ziua primului sarut, intaia strangere de mana si ziua cand i s`a daruit trup si suflet. Si`aduc aminte de tot ce a fost frumos.

Priveste atent in ochii lor: lacrimeaza, citesti disperare; cu tremur in glas isi jura unul altuia ca vor pastra in amintire totul. Nu vor uita nimic. Un ultim sarut si o strangere de mana si tot ce a fost frumos s`a sfarsit.

A fost sentimentul asemeni unui vis. Un vis frumos. A fost si nu mai este. A fost si nu va mai fi.

Au ramas niste simplii El si Ea. Fara nimic in comunt....

Doar amintirea.

marți, 18 septembrie 2007

De ce tu....

"Astazi, mai mult ca altadata, vreau sa-ti spun ca despartirea noastra nu poate fi decat o gluma, proasta daca vrei, noi nu putem fi decat impreuna, intregul odata format neputand fi stricat de nimeni si de nimic. Ne intelegeam din priviri, ne ghiceam uneori gandurile, ne sprijinim reciproc si acum ,viata nu poate fi altfel. Traim fiecare viata lui, departe de celalalt, dar clipele care ne aduc aproape trebuie sarbatorite cum se cuvine.
Ma intrebai odata: de ce tu? M-am intrebat nu o data: de ce tu? Era ca si cum ai fi ratacit prin lume pana intr-o zi, departe de mine, dupa o vreme mai lunga sau mai scurta petrecuta impreuna si intr-o zi ti-am spus: hai, las-o balta cu colindatul si sa mai stam o vreme impreuna ca ne-a fost tare bine. Faptul ca mi-am formulat gandul "intr-o lume ipotetica si imposibila mi-ar place sa fac dragoste cu tine" n-a fost vreo formula magica. Vorbele veneau sa faca ceea ce trupurile ghicisera de mult. Nici macar mintea, de obicei vigilenta, nu apucase sa-si dea seama ce se intampla...
Stiu, ne despart multe lucruri, ne arunca in cutii de obiceiuri dobandite in familie sau aiurea, tabieturi, principii, spaime, dar mai intim din cand in cand cate o mana impaciuitoare, un zambet, un sarut, sa nu uitam sa fim noi.
De ce tu? Pentru ca in lumea mea de cuvinte 75% gandite si 25% vorbite esti acel punct de reper pe care nimic nu-l poate clinti. Pentru ca nimeni pana la tine nu a incercat sa cuantifice in grame, centimetri, secunde tot ceea ce spun. Si pentru ca asta ma face sa ma gandesc o data in plus atunci cand deschid gura.
De ce tu? Pentru ca nu uiti, si daca vreodata as uita vreuna din intamplarile zilelor mele as putea sa te rasfoiesc si sa aflu ceea ce memoria refuza sa-mi redea.
De ce tu? Pentru ca esti mai bun decat mine si as vrea ca printr-o contaminare sufleteasca sa fiu macar pe jumatate ca tine. Langa tine am vazut cat sunt de egoista uneori, cat de gratuit rautacioasa alteori.
De ce tu? Pentru ca esti langa mine cum nimeni nu a fost vreodata, gandul tau despre mine cand nu suntem impreuna e aproape palpabil.Si tot , ce ne aduce aproape, trup langa trup, in toata verticalitatea noastra franta ades in sarutari in care-mi pierd echilibrul, notiunea timpului, capul...
De ce tu? pentru intamplarile trupurilor noastre, din care nu vrem sa pierdem nimic, nu ascundem nimic.
De ce tu? Pentru ca in cuvinte dramuite si cu felul tau de-a fi concret, practic, ma faci sa ma simt importanta si dorita. Pentru ca stii sa daruiesti fara sa pretinzi nimic in schimb. Pentru ca pe scara valorilor mele: increderea, respectul, prietenia ... esti o prezenta puternica prin felul tau de a te purta, de a vorbi, de a asculta.
Cu fiecare zi care trece, in loc sa descopar defecte care sa spulbere VISUL, descopar lucruri care ma fac sa te pretuiesc si sa te iubesc mai mult decat IERI si mai putin decat MAINE.

Simturi incapatanate

"O cafea neagra si un peisaj superb, o vale adanca si o helanca bine ancorata de tine, frig, aburi si o respiratie nostalgica. Toate acestea te pot duce cu gandul la el, desi tu refuzi cu desavarsire sa o iei de la capat cu amintirile. Stii ca totul s-a consumat, tragi de niste sentimente deja ingenunchiate si tot mai speri ca poate, daca le incalzesti cu o cafea aburinda, reusesti sa le readuci la viata.
Dar, tot ce faci este sa le rascolesti si sa le intorci impotriva ta. Auzi o bataie ritmica care iti sparge timpanul si picaturi de ploaie ce-ti inunda simturile, bruiajul unui magnetofon vechi care a atins de prea multe ori un disc zgariat si negru.
Te simti molesita si ametita de atata dorinta pe care vrei sa ti-o inabusi cu toata forta. Insa, de multe ori dorintele nu pot fi inabusite, doar le amagesti cu o farama de amintire, cu un suras jucaus a unui varf de munte pierdut in timp.
Desi nu vrei sa accepti, iti dai seama ca totul s-a terminat, ai incercat tot ce s-a putut si in zadar. Nu poti sa te multumesti cu gandul „ nu a fost sa fie” desi stii ca alta varianta nu ai. Tragi cu dinti de o imagine construita in mintea ta, imagine care nu se mai potriveste demult cu chipul lui. Ti-a spus de atat ori sa iti vezi de viata ta, dar nu poate sa priceapa ca asta e viata ta. Te intrebi cum poate fi o minte atat de incapatanata, oarba si cruda. El e surd, la fel cum si sentimentele tale sunt surde la ruga ta patetica de a nu te mai face ridicola.
De ce ne este atat de greu sa acceptam "nu" ca refuz si de ce ne amagim cu iluzii efemere si de prost gust? Poate adevarul sa fie atat de dureros incat sa acceptam sa ne denigram visand cu ochii deschisi la cai verzi pe pereti, doar pentru a nu fi dezamagite?
Cateodata visele sunt mai importante decat realitatea in care traim. Viata este cruda si te pune la multe incercari, te gandesti ca poti pierde totul dar nu amintirile si dorintele tale. Daca ni s-ar lua si visele am fi goi si intunecati, bolnavi intr-o continua convalescenta.
De multe ori te trezesti ca te gandesti la un lucru, fiind sigura ca e o intamplare ce tocmai a avut loc, asta pentru ca ai repetat si ai repetat de atata ori in minte incat incepi sa crezi ca e aievea. Dupa un timp insa, realizezi ca totul a fost doar o plasmuire a imaginatiei tale. Simti un gol in stomac...simti un alt vis distrus.
Cafeaua s-a terminat, o ceata adanca a sters peisajul, helanca e uda si rece, stropii mari de ploaie iti curg siroaie pe chip impleticindu-se cu lacrimi ce ard mocnit. Aburii te fac sa respiri necontrolat, lacrimile ti-au murit pe obrajii arsi. "Totul s-a terminat", iti spui tu, in timp ce soarele deschide un ochi timid si cald."

joi, 13 septembrie 2007

Te Iubesc...

Africana - Ek het jou lief
Albaneza - Te dua
Araba - Ana behibak (pentru barbat)
Araba- Ana behibek (pentru femeie)
Armeana - Yes kez sirumen
Belarusa- Ya tabe kahayu
Bulgara - Obicham te
Chineza - Ngo oiy ney a
Catalana - T'estimo
Croata - Volim te
Ceha - Miluji te
Coreana - Sarang Heyo sau Nanun tangshinul sarang hamnida
Daneza- Jeg Elsker Dig
Elvetiana- Amin mela lle
Engleza- I love you
Estoniana - Ma armastan sind
Franceza - Je t'aime, Je t'adore
Germana - Ich liebe dich
Greaca - S'agapo
Islandeza - Eg elska tig
Indonesiana - Saya cinta padamu
Irlandeza- Taim i' ngra leat
Italiana - Ti amo
Japoneza - Aishiteru sau anata ga daisuki desu preetisuttene
Latina - Te amo
Letona - Es tevi miilu
Libaneza - Bahibak
Lituaniana - Tave myliu
Luxemburgheza - Ech hun dech g_
Macedoniana - Te Sakam
Maghiara Szeretlek
Marocana - Ana moajaba bik
Norvegiana - Jeg Elsker Deg
Olandeza - Ik hou van jou
Poloneza - Kocham Ciebie
Portugheza - Eu te amo
Romana- Te iubesc
Rusa - Ya tebya liubliu
Sarba - Volim te
Limbajul semnelor - ,\,,/ (reprezinta pozitia degetelor cand spui 'Te iubesc') Slovaca- Lu`bim ta
Slovena - Ljubim te
Spaniola - Te quiero / Te amo
Suedeza - Jag alskar dig
Surinam - Mi lobi joe
Turca - Seni Seviyorum
Ucraineana - Ya tebe kahayu
Vietnameza - Anh ye^u em (pentru femeie)
Vietnameza - Em ye^u anh (pentru barbat)

Eliade...

"Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ii ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa este; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceeace vrea su ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.

Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i toate ca toate acestea n-au absolut nicio importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti sincer, esti nebun!

Este, poate, ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi... "sinceri" . Pentru a nu fi singuri, vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudineca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri.



De accea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai mari confesiuni, se deschid sufleele, oamenii se cauta unu pe altul: tocmai pentru a anula acel sentimen al izolarii definitive.



Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.

In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si credeprietenul tau in tine. Tu. omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.

Ceea ce te intereseaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe un teren de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce le place si lor, sa gandesti in general, ceea ce gandesc si ei. Un de esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerant; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!" Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostie, poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. ei n-ar incerca sa treaca o clipa de mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera sau m-ar lasa singur. In niciun caz n-ar trece in mine. Or dragostea adevarata nu inseamna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.

O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa reprezinte ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacatL: ca nu ne este sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturil; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.>>


- Mircea Eliade -

sâmbătă, 8 septembrie 2007

Reguli proprii

Am primit azi in email un articol f.interesant despre reguli..Reguli pe care fiecare din noi le are,fiecare probabil traim dupa propriile reguli..Asa ca va impartasesc si voua cele "20 de porunci":
1.Sa nu incerci niciodata sa pari altceva decat esti. O femeie super se mandreste cu ceea ce este!
2.Sa nu furi... prietenul prietenei. Haideti sa le demonstram baietilor, odata pentru totdeauna, ca si fetele sunt fair play in prietenie si dragoste!
3.Sa nu ucizi... copilul din tine, maturitatea este lectia cea mai amara a vietii asa ca, de ce sa nu intarzii putin in copilarie si... copilareala.
4.Sa nu ti plangi de mila. Nu spune niciodata ca norocul nu e de partea ta atat timp cat tu nu faci nimic sa-l provoci.
5.Sa nu poftesti la personalitatea altcuiva, altfel vei uita in scurt timp cine esti!
6.Sa nu faci altuia ce tie nu-ti place. Roata se va intoarce si nu se stie cand te vei trezi in aceeasi situatie.
7.Sa-ti respecti parintii, sunt singurii oameni din lume pe care poti conta orice ar fi.
8.Sa nu comiti adulter... fata de tine insati. Nu face lucruri care nu te reprezinta doar pentru ca asa vrea el, sau restul lumii.
9.Sa faci in fiecare zi un lucru pentru tine si doar pentru tine!
10.Sa te simti bine de una singura, fericirea ta sa nu depinda de altcineva.
11.Sa nu ti judeci prietenii!
12.Sa nu mananci ciocolata... decat daca e o urgenta cu lacrimi si suspine!
13.Sa ai grija de corpul tau! Trebuie sa-ti ajunga pe toata durata vietii!
14.Sa nu fi pres in fata nimanui, spune ce gandesti. E gestul suprem de respect fata de tine insati!
15.Sa-ti faci ordine in camera numai daca ai chef.
16.Sa-ti iubesti aproapele (a se citi iubitul), dar nu mai mult decat pe tine insati. Nimeni nu iubeste pe cel ce nu se iubeste pe sine.
17.Sa razi. De el, de tine, de altii dar mai ales de necaz!
18.Sa te realizezi, sa nu depinzi nicidata de altul!
19.Sa citesti o carte buna in fiecare luna!
20.Sa ai grija de sufletul tau! E singurul care te deosebeste de toata lumea!

vineri, 7 septembrie 2007

relatii

"E incredibil cum te poti atasa de un om care nu ti ofera nici un pic de siguranta, nici un fel de stabilitate sau echilibru, care azi e si maine nu mai e pentru o zi, o saptamana, o luna sau chiar forever.
Si totusi simti ca iti place, te incita, te bulverseaza, iti da viata peste cap. Te face sa vezi lucrurile dintr o alta perspetiva, sa descoperi noi dimensiuni ale unei relatii interumane. Iti arata ca poti iubi nesiguranta, si imprevizibilul, si intelegi deodata ca nu exista numai relatii clare, simple, si asezate.
Esti constient ca atat de putine lucruri ai in comun si ca lumile, dorintele si sperantele fiecaruia sunt diferite, si totusi, e ceva care te leaga, te face sa vrei sa continui impotriva ratiunii, impotriva regulilor.
Iti dai seama ca mereu ai crezut in niste lucruri ce pareau clare si de neclintit, si deodata realizezi ca nimic nu e cum ai crezut. Ca se poate si altfel, ca doi oameni pot imparti tandrete, caldura, iubire, trairi, certuri, lacrimi si bucurie, chiar daca ii despart generatii, idealuri, lumi, radacini, educatie si atatea altele. Iti dai seama ca de fapt, toate acestea te pot la un moment dat apropia si poti ajunge sa te asemeni chiar daca in aparenta deosebirile sunt majore.
Am spus nu de putine ori, ca eu nu voi accepta niciodata anumite lucruri. Am realizat acum ca vorba acee a cu nu spune niciodata niciodata, e foarte adevarata. Viata te duce si te pune in situatii si intamplari care te schimba, iti dau peste cap cele mai serioase convingeri.
Nu iti ramane decat sa te adaptezi, sa fii maleabil, flexibil, totusi, nu pana la a face compromisuri care sa ti pericliteze demnitatea.
Recitesc ce am scris si mi se pare ca sunt foarte serioasa, vorbind despre sentimente. Dar cum as putea fi cand tocmai aceste sentimente sunt de fapt lucrul cel mai serios si important din existenta noastra? Fara ele am mai fi noi oameni? Fara ele s ar mai misca lumea, s ar mai scrie carti? S ar mai intampla minuni? Ar mai fi muzica? Cu siguranta nu! Atunci ma plec, si zic - binecuvantati sunt cei care simt, care iubesc, care se bucura si impartasesc sentimentele lor, si pentru care tot restul nu conteaza, nici invidia, nici comentariile, nici prejudecatile. Binecuvantati sunt, caci au ales libertatea, singurul lucru pe care nimeni niciodata n ar trebui sa l piarda!"