Barbatul ideal...

Am citit azi undeva ca barbatul ideal este "Prin definitia termenului, este cel pe care ni-l imaginam noi. Este 100% cum vrem noi. Corect?
Imaginatia noastra produce idealuri. Ce este idealul (de comportament, de exemplu)? Este un deziderat (adica ceva de dorit), este ceea ce mintea noastra considera bine, frumos, corect, etc. "
Si am stat si m-am gandit incercand sa vad eu ce tipar de "barbat ideal" am.Sincer nu am gasit nicinul..poate pentru ca "idealurile"noastre
se remodeleaza in fiecare zi dupa experientele traite,sau poate pentru ca ,noi muritorii de rand,nu ne-am nascut pentru a fi "ideal".Asa ca
probabil voi dezamagi spunand ca idealul meu e omul pe care il iubesc..morocanos si ciufut uneori,tandru si timid alteori,este"idealul"meu actual.De ce?Nu stiu
poate pentru ca stie sa zica exact ce trebuie cand trebuie,poate pentru ca stie sa ma faca sa rad..sau poate pentru simplu fapt ca asa e el...
Am putea sa traim fara idealuri? Eu nu cred. Din contra, cred ca ne modeleaza asteptarile fata de tot ce ne inconjoara.
Nu stiu daca sa cred in potrivirea perfecta. Dar sunt sigura ca daca omul de langa mine ar fi fost acela, mi-as fi dat seama pana acum. Este imperfect si nepotrivit (mie) in anumite privinte. Dar asa este el. Pur si simplu. Este un om intreg si s-a nascut, s-a dezvoltat, s-a format, devenind asa cum este acum.
Este complet. Si nu, nici eu nu sunt potrivirea ideala pentru el. Nici nu as vrea sa fiu. Pentru ca nu vreau sa fiu altfel decat sunt.
Trebuie sa admit atunci ca e corect ca nici el sa nu vrea sa fie altfel decat e! Si uite asa am ajuns la concluzia ca:Nimeni nu e dator sa fie visul sau imaginea din capul altcuiva!