Stau si ma intreb de ce dragostea nu e deajuns?de ce mereu vrem mai mult decat avem?Oare dragostea creste sau noi in"lacomia"noastra o secam?Tanjim dupa fiecare gest si vorba de iubire a celuilalt,atat de mult, incat la un moment dat numai stim daca e dorinta sau obsesie...Ce mi-am dorit mereu a fost sa iubesc frumos,fara sa fiu sufocata sau sa sufoc pe cel delanga mine..Azi ,insa, cred ca am realizat ca asta fac..cer mult prea mult acolo unde este practic imposibil..Si ma intreb cum sa continui..oare voi putea sa nu dezamagesc si sa fiu dezamagita mai mult decat am facut-o deja?nu stiu..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu