Selena - I Could Fall in Love

Focul întăreste întotdeauna ceea ce nu poate distruge.... (Oscar Wilde)

Cineva mi-a propus ca subiect "fostele iubiri". Mi-a plăcut provocarea. Am să încerc să scriu despre una dintre aceste foste iubiri, cea care m-a ajutat să mă maturizez în dragoste.
Dacă as fi fost pe de-a-ntregul sinceră, probabil că acea relatie ar fi durat mult, mult mai putin. Însă nu-mi place să plec din viata nimănui trântind usa. Voiam să mă furisez afară, în liniste. Să alunec din strânsoarea mâinii lui si în fiecare zi să ne trezim cu mai putin din prezenta celuilalt, până când dispăream cu totul, ca niste vise neîntelese în lumina diminetii. Există un timp al mărturisirilor pe care eu îl intuiesc si care poate să nu fie acelasi cu cel socotit de altcineva. Nu eram pregătită să renunt la el. Mi-era greu să părăsesc acel teritoriu, desi îngust, pe care ne întâlneam si care ne apartinea amândorura. Stiu, asta se numeste "compatibilitate partială", dar sentimentul împlinirii era atât de puternic si profund, încât mă seducea mereu.
Mă tot iscodesc: m-am prefăcut vreodată? Nu, fiindcă desi nu mi-am exprimat verbal nemultumirea, dezamăgirea, surpriza neplăcută, întotdeauna le-am manifestat involuntar, non-verbal (îmi feream privirea sau lăsam să se citească în ea o dezaprobare tristă si blândă, tonul devenea grav sau prelungeam momentele de tăcere). Îmi amintesc foarte bine de această atitudine automată de rezervă, de distantare bruscă si de observare mai atentă a celuilalt. Nu mi-am reprimat pe loc trăirea emotională, am preferat s-o ascund repede sub haină, să-mi dau timp s-o verific. M-am temut mereu de afectivitatea mea instabilă, contradictorie, cel mai adesea brutală. M-am temut să nu-mi slăbească puterea de judecată, să nu-mi fure stăpânirea de sine. De aceea nu i-am acordat credit. Am intuitie, dar am si ratiune. Adică am nevoie de dovezi. Impulsivitatea nu mi-a fost niciodată de ajutor, iar eu nu voiam să spun ceva necugetat. În plus, mai cred că inteligenta unei femei se măsoară mai ales în cât de bine poate să-si tină gura. Pentru o femeie nu este foarte greu să-si dea seama cum stau lucrurile, ci să ascundă asta. Să recunosti un adevăr care trebuie spus, de unul a cărui mărturisire (prematură, poate) răneste si înfurie, acesta este semn de inteligentă. Numai că, si în asta rezidă nesinceritatea mea, după momentul socului, mă comportam ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic rău. Săream gardul de fiecare dată, însă nu-l demolam, transformând orice relatie într-o cursă cu obstacole, din ce în ce mai istovitoare si demoralizatoare pentru mine, întrucât fiecare nou blocaj presupunea să reiau cursa de la început. Iar si iar... În urmă venea nenorocirea, conflictul dureros dintre sentimentele constiente si cele inconstiente. Am fost nesinceră pentru că am fost sinceră doar pe jumătate, comunicând doar partea bună a lucrurilor, nu si pe cea rea.
Ultima oara când ne-am întâlnit, amândoi aveam pe altcineva. Nu am mai acceptat să fac parte din viata lui, în nici un caz nu eu aveam să fiu aceea care-i tine viu "demonul fără de care am ajunge toti palizi ca sfintii". Dar eu? Dacă eu nu puneam punct legăturii cu el, cum reuseam să stabilesc relatii sănătoase cu alti bărbati, fără să le contaminez cu tot ceea ce reprezenta el în viata mea? A trebuit să dau dovadă de multă trezvie ca să nu rămân iarăsi precum Julieta după scena balconului.
Si totusi nici el, nici altcineva nu erau problema mea. Problema mea eram eu. Era bine că ajunsesem aici, era un început bun...

Ce mult te iubesc Paraschivo..

Azi credeam ca voi plange toata ziua,ca ma voi trezi mohorata si plina de lacrimi ca vremea de afara...dar tu ai avut grija sa nu fie asa!M-am trezit vesela si senina,plina de amintiri si zambete nascute din ele..Azi as fi sunat sa iti spun"La multi ani Bubulica,sa traiesti cu numele"si tu ai fi zambit...Sper ca si acolo sus,acum ,tu zambesti,pentru ca multi oameni, azi, se gandesc la tine..
Stau cu cafeaua in maini si ma gandesc,crampee de amintiri vin si pleaca si parca dintr-o data toate simturile imi sunt invadate de ele..
Ce dor imi este de caldura sobei si mirosul de gutui de la geamurile tale..Imi este dor sa te fac sa razi si sa imi spui"hai ca esti simpatica..",sa iti aud vocea si mai ales sa vin alergand de la poarta ,strigand"Bubulicaaaa"...
Azi bunicul iti va aduce flori si trist iti va ura"La multi ani Chivutza..."Si mama,si toti...azi ,mai mult ca niciodata se vor gandi la tine..
Mereu te voi purta in inima mea si intr-o zi ,daca voi avea Chivuta mea,sper sa iti semene,sa aiba blandetea si bunatatea ta...
Azi e ziua amintirilor...
Te iubesc Bubulica mea!...

Toamna..

"Si a venit toamna, cu ploi si frig, cu frunze moarte si inserat prea devreme..... si iar parca sufletul tomneaza si el si se gandeste la atatea...la nesiguranta, la singuratate, la sentimentul ca oricat iti doresti ramai parca de neiubit, sau neiubit de cine ti ai dori....si parca nici soarele nu ti mai zambeste si te intrebi pentru ce toate astea? la ce bun atata zbatere, munca, dorinta de reusita, de a face lucrurile bine, temeinic, frumos...Cui ii pasa pana la urma, si cu ce ramai din toate astea? Cand sufletul ti e impartit intre o pasiune fatala imposibila si fara viitor, si umbra unei pasiuni vechi ce nu se mai stinge parca niciodata si pe care nu stii cum sa o repari, pe care simti ca o pierzi in negura zilelor si anilor care trec fara ca nimic sa o reinvie si totusi fara nimic care sa o poata ucide definitiv...

Si golul asta care doare uneori atat de mult incat iti vine sa urli ca sa mai atenuezi senzatia de sfarsire si de rau....si urli si te enervezi si ignori apoi iar revii si nu stii ce sa mai faci ....pana incet incet iti pierzi speranta si ti spui ca asa a fost sa fie ca poate toate lucrurile astea fara sens au poate sensul lor ascuns pe care tu nu il percepi si nu vrei sa l accepti....si ramai prizonier al sufletului care pana la urma cumva te tine in viata....si iti spui ca tot raul asta te face viu, si te obliga la viata pentru ca intr un fel continui sa traiesti si te agati sperand ca pana la urma ceva va veni cumva... intr o zi cand te astepti mai putin.
Si ti spui macar am trait frumos am stiut ce i iubirea adevarata, totala, perfecta......intensa cat o viata intreaga. Iti dai seama doar ca multe lucruri se pierd din cauza atator cuvinte nespuse,atator probleme nediscutate, atator gesturi nefacute la timpul lor.....si ti juri ca de acum cu orice risc vei vorbi, vei discuta, vei arata, vei simti tot atunci pe loc...ca sa nu mai pierzi a doua oara..ca sa nu mai ai remuscari, poate doar regrete....

Ma simt rece si ploioasa precum toamna asta ce a venit asa deodata.....si sunt totusi atat de vie ......e un paradox.....si in golul asta mare din sufletul si casa mea simt ca mai am putere sa merg mai departe....si sa ma lupt si sa sper si sa mi doresc sa ma arunc din nou intr o mare iubire...fie ea chiar absurda sau de neinteles...."

Dorinte,clipe,taceri...

Într-o seară, m-am oprit din mers, m-am asezat pe o bancă si am privit luna. În fiecare secundă se schimba ceva în înfătisarea peisajului. Un simplu firicel de nor îi modifica forma, intensitatea luminii sau nuanta. Fiecare clipă aduce altceva. Nimic nu rămâne la fel. Oamenii se schimbă. Cazi astăzi într-o groapă, mâine esti mai atent pe unde păsesti. Dacă azi te răneste cineva, data viitoare ai grijă sa te protejezi si ridici scutul. O persoană îti înseală încrederea, cu următoarea ocazie o să-ti girezi mai greu sufletul. Niciodată nu mai ai inocenta primei dăti. Apare un mugure, se deschide, înfloreste si cade. Următorul mugure va fi diferit, cu o altă formă, din care va iesi o altă floare. Totul evoluează sau regresează. Nimic nu stagnează. Suntem sortiti schimbării exterioare si interioare. Desi avem senzatia că am rămas neschimbati de când am făcut ochi, în fiecare zi se mai modifică ceva în fiinta noastră. Se mai adaugă o bucurie, o suferintă, un zâmbet, o lacrimă, ne îmbogătim sau sărăcim sufleteste. De multe ori ne dorim ca lucrurile să se oprească în loc, să avem parte de o fericire vesnică. Noroc că nu ni se împlinesc toate dorintele. Ce plictiseală ar fi să trăiesti la nesfârsit acelasi moment fericit, fără nefericirea care-l pune în valoare. Viata presupune miscare, trăire, n-o poti opri din drum, ar fi ca si când ti-ai dori ca un râu să nu mai curgă. Clipele grele au si ele semnificatia lor, în toate există o balantă, un echilibru care te face să-ti poti trăi viata, îndemnându-te în acelasi timp să mergi mai departe.

Noaptea...

Noaptea, când luminile se sting si glasurile amutesc, pasiunile din timpul zilei se domolesc, răpuse de o tainică pace a Universului. La adăpostul întunericului, omul intră în ceea ce pare a fi starea sa naturală, originară: singurătatea. Linistea care se cerne din albul mat al lunii, nostalgia pe care o emană strălucirea îndepărtată a stelelor, răcoarea întunecată a copacilor care-si fosnesc tainele în aerul limpezit - toate aceste simple elemente ale lumii noastre dintotdeauna transformă spatiul strâmt în care am învătat să ne îngrădim libertatea într-un soi de vesnicie a sufletului. Durează câteva clipe să arunci ochii spre cer, să contempli luna, să visezi la stele, să inspiri aerul parfumat al noptii, de parcă însisi plămânii pământului ar ofta usurati, exhalând în respiratia sa toate miresmele florilor si toate sevele sale, către Univers. Dacă reusesti să devii usor, asemeni unui fulg de pasăre, respiratia aceasta blândă si înmiresmată te-ar putea înălta si pe tine, acolo unde trupul tău si lumea ta nu mai sunt decât două vise rătăcite într-un somn adânc. De fiecare dată când pasiunile din timpul zilei ne coplesesc, fie că este vorba de iubiri neîmpărtăsite, orgolii rănite, dorinte neîmplinite sau rătăciri, ar trebui să reînviem eternitatea acestor clipe nocturne, în care ne putem regăsi pe noi însine. Fiindcă noaptea are puterea să desfiinteze, fie si temporar, gardurile pe care ni le construim în fiecare zi din greseli, prejudecăti si patimi.

Dor....

Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiesti în prezent....O.PALER

"Într-o zi, cu un motiv anume (bun sau rău, nu contează), hotărâm să renuntăm brusc la ceva important pentru noi: un obicei bun si vechi, o persoană pe care o îndrăgeam, un lucru care ne plăcea. O vreme, cât tine îndârjirea, le ducem dorul, apoi începem să uitam. Uităm si motivul pentru care le-am îndepărtat de noi, dar uităm si importanta lor de odinioară. În locul unde le găzduiam, în inimă, s-a format o coajă tare, pe care o vedem câteodată, fără să ne mai amintim ce se ascunde sub ea. E doar o altă coajă tare, printre atâtea altele, o altă lespede fără nume, printre celelalte, pe sub care o parte din sufletul nostru s-a refugiat, ca o sopârlă cu coada retezată. Ne obisnuim să trăim în acest peisaj sufletesc, pe care înăltăm si îngropăm continuu pasiuni, iubiri si visuri.Apoi vine o altă zi în care ceva ne aminteste de obiceiul de demult, reîntâlnim persoana pe care am iubit-o sau ne iese în cale lucrul care ne făcea plăcere cândva. Nu pot asemui cu nimic durerea care mă încearcă pe mine ori de câte ori mi se întâmplă asa ceva. Cred că în acele clipe, mai mult decât altadată, simt cât de fragilă este viata mea. Ca a unui nou-născut. Nu m-ar înspăimânta mai tare dacă de sub toate acele morminte s-ar răscula fantomele trecutului, cât mă înspăimântă faptul că nu-mi mai amintesc cum era înainte, cum eram înainte. Când despărtirea vine în mod nefiresc, fără sentimentul împlinirii, mi se pare că nu facem altceva decât să închidem o poartă, lăsându-ne pe noi însine pe dinafară...Acum nu ma încumet să mă întorc în trecut, să fac un inventar al amintirilor, să-mi reconstitui viata. Dacă întorc capul, presimt că voi fi preschimbată în stană de piatră, voi deveni o statuetă adăugată la ibricul de aramă, la discul de vinil, la vasele de ceramică, la icoanele de pe pereti, la albumul cu fotografii. Sau, poate, la...? ( "Voi, femeile, toate lucrurile stricate si inutile - cratite vechi, sparte, mobile, pantofi si altele asemenea - le aruncati într-o debara dosită, închideti usa si apoi sunteti linistite. Nu stiti însă că va veni o clipă când această cămară cu vechituri va fi găsită si veti fi înjosite?" - Părintele Porfirie).

Fergie - Big Girls Don't Cry MUSIC VIDEO

Zambet....

Zambetul este sau nu, asa cum sentimentele sunt sau nu. Dar nimeni nu e prea sarac sa poata oferi un zambet, asa cum nimeni nu e prea bogat sa se poata lipsi de el. Traieste astfel incat sa nu faci pe nimeni sa sufere, iar daca nu poti dobandi FERICIREA decat intristand inima cuiva atunci mai bine renunta la fericire.
Nu conteaza nik...Nu ar trebui sa conteze...Hai sa alergam printre amintiri si vise,sa uitam ca exista prezent si viitor,sa vedem lumina soarelui doar in vise,sa putem atinge nimicul,sa putem merge printre nori,sa putem sa zburam,sa desenam pe luna,sa putem sa...sa innodam razele de soare,sa facem un leagan din lumina lunii...Hai q mine...Sa uitam ca exista viitor si prezent si sa ne hranim imaginatia q trecutul

Crampeie.......

În dorinta de a repara o dorinta mica, savarsim adesea mai multe greseli mari.
- Limita greselilor şi a pacatelor depinde de cine le savarseste şi cine le fixeaza aceste limite.
- Ce poate fi mai tragic decat lipsa memoriei!? Ce poate fi mai minunat decat sa poti uita uneori!!!
- Nu incetati sa construiti ! Fiti convinsi ca şi daramatorii lucreaza tot timpul!
- Pasiunea trebuie sa fie daca nu oarba, cel putin miopa!
- Nimic mai frumos, nimic mai simplu şi nimic mai complicat decat pasiunea.
- Urechea omului are cateodata proprietatea de a auzi orice soapte şi de a nu auzi deseori stigatele de disperare.
- Ce frumoasa e tristetea în arta. Ce urata în realitate!!!