Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiesti în prezent....O.PALER

"Într-o zi, cu un motiv anume (bun sau rău, nu contează), hotărâm să renuntăm brusc la ceva important pentru noi: un obicei bun si vechi, o persoană pe care o îndrăgeam, un lucru care ne plăcea. O vreme, cât tine îndârjirea, le ducem dorul, apoi începem să uitam. Uităm si motivul pentru care le-am îndepărtat de noi, dar uităm si importanta lor de odinioară. În locul unde le găzduiam, în inimă, s-a format o coajă tare, pe care o vedem câteodată, fără să ne mai amintim ce se ascunde sub ea. E doar o altă coajă tare, printre atâtea altele, o altă lespede fără nume, printre celelalte, pe sub care o parte din sufletul nostru s-a refugiat, ca o sopârlă cu coada retezată. Ne obisnuim să trăim în acest peisaj sufletesc, pe care înăltăm si îngropăm continuu pasiuni, iubiri si visuri.Apoi vine o altă zi în care ceva ne aminteste de obiceiul de demult, reîntâlnim persoana pe care am iubit-o sau ne iese în cale lucrul care ne făcea plăcere cândva. Nu pot asemui cu nimic durerea care mă încearcă pe mine ori de câte ori mi se întâmplă asa ceva. Cred că în acele clipe, mai mult decât altadată, simt cât de fragilă este viata mea. Ca a unui nou-născut. Nu m-ar înspăimânta mai tare dacă de sub toate acele morminte s-ar răscula fantomele trecutului, cât mă înspăimântă faptul că nu-mi mai amintesc cum era înainte, cum eram înainte. Când despărtirea vine în mod nefiresc, fără sentimentul împlinirii, mi se pare că nu facem altceva decât să închidem o poartă, lăsându-ne pe noi însine pe dinafară...Acum nu ma încumet să mă întorc în trecut, să fac un inventar al amintirilor, să-mi reconstitui viata. Dacă întorc capul, presimt că voi fi preschimbată în stană de piatră, voi deveni o statuetă adăugată la ibricul de aramă, la discul de vinil, la vasele de ceramică, la icoanele de pe pereti, la albumul cu fotografii. Sau, poate, la...? ( "Voi, femeile, toate lucrurile stricate si inutile - cratite vechi, sparte, mobile, pantofi si altele asemenea - le aruncati într-o debara dosită, închideti usa si apoi sunteti linistite. Nu stiti însă că va veni o clipă când această cămară cu vechituri va fi găsită si veti fi înjosite?" - Părintele Porfirie).