Toamna..

"Si a venit toamna, cu ploi si frig, cu frunze moarte si inserat prea devreme..... si iar parca sufletul tomneaza si el si se gandeste la atatea...la nesiguranta, la singuratate, la sentimentul ca oricat iti doresti ramai parca de neiubit, sau neiubit de cine ti ai dori....si parca nici soarele nu ti mai zambeste si te intrebi pentru ce toate astea? la ce bun atata zbatere, munca, dorinta de reusita, de a face lucrurile bine, temeinic, frumos...Cui ii pasa pana la urma, si cu ce ramai din toate astea? Cand sufletul ti e impartit intre o pasiune fatala imposibila si fara viitor, si umbra unei pasiuni vechi ce nu se mai stinge parca niciodata si pe care nu stii cum sa o repari, pe care simti ca o pierzi in negura zilelor si anilor care trec fara ca nimic sa o reinvie si totusi fara nimic care sa o poata ucide definitiv...

Si golul asta care doare uneori atat de mult incat iti vine sa urli ca sa mai atenuezi senzatia de sfarsire si de rau....si urli si te enervezi si ignori apoi iar revii si nu stii ce sa mai faci ....pana incet incet iti pierzi speranta si ti spui ca asa a fost sa fie ca poate toate lucrurile astea fara sens au poate sensul lor ascuns pe care tu nu il percepi si nu vrei sa l accepti....si ramai prizonier al sufletului care pana la urma cumva te tine in viata....si iti spui ca tot raul asta te face viu, si te obliga la viata pentru ca intr un fel continui sa traiesti si te agati sperand ca pana la urma ceva va veni cumva... intr o zi cand te astepti mai putin.
Si ti spui macar am trait frumos am stiut ce i iubirea adevarata, totala, perfecta......intensa cat o viata intreaga. Iti dai seama doar ca multe lucruri se pierd din cauza atator cuvinte nespuse,atator probleme nediscutate, atator gesturi nefacute la timpul lor.....si ti juri ca de acum cu orice risc vei vorbi, vei discuta, vei arata, vei simti tot atunci pe loc...ca sa nu mai pierzi a doua oara..ca sa nu mai ai remuscari, poate doar regrete....

Ma simt rece si ploioasa precum toamna asta ce a venit asa deodata.....si sunt totusi atat de vie ......e un paradox.....si in golul asta mare din sufletul si casa mea simt ca mai am putere sa merg mai departe....si sa ma lupt si sa sper si sa mi doresc sa ma arunc din nou intr o mare iubire...fie ea chiar absurda sau de neinteles...."