guitar

Tu...

Dor,

Să fii fericit acolo unde eşti, indiferent de starea de lucruri !!!

Atîta timp cît ai sufletul liniştit, fericirea sigur va veni !

Magia sărbătorile să-ţi aducă numai împăcare cu tine însuţi, iar albul zăpezii să-ti purifice gîndurile !

Fie ca visele şi dorinţele tale să-şi găsească împlinire în noul an !


Dor,
LA MULŢI ANI !!!

Anul Nou să-ţi aducă sănătate,

pace în suflet şi prosperitate !!

Incertitudini...

nota: Cineva se joaca cu vietile noastre , cineva leaga si dezleaga intimplarile in care sintem atrasi cu sau fara voie, impingindu-ne in fundaturi sau oferindu-ne brusc o libertate cu care nu stim ce sa facem. Cineva se ride de noi, propunindu-ne idealuri care se transforma irevocabil in propriul lor simulacru, fara a inceta totusi sa ne urmareasca si sa ne otraveasca existenta. Cineva se uita la noi necrutator, inregistrind fiecare miscare a noastra cu o privire de gheata ce nu lasa nici o speranta. Si tocmai acest chip, redat de aceasta privire, e chipul de ieri, de azi si dintotdeauna, in care sintem somati sa ne recunoastem, suntem NOI.

Toata viata ne-o petrecem asteptand...noi sau ceilalti suntem fortati de lucruri exterioare noastre sa fim pasivi fata de situatiile din jurul nostru. asteptam asteptarea cu alte cuvinte...Intai parintii nostri au asteptat timp de 9 luni cu nerabdare si temeri sa ne nastem, sa ne vada, sa ne imbratiseze fiind rodul iubirii lor sau urii sau indiferentei cert este ca ne-au asteptat...apoi au asteptat sa spunem acel prim cuvant si care sa fie "mama" sau "tata", dupa care au tot asteptat sa crestem, sa mergem in clasa 1, sa ajungem sa invatam la un liceu bun, sa intram la facultate, sa devenim oameni mari, sa ne casatorim, sa ii facem la randul lor bunici. Noi am asteptat aceleasi lucruri...numai ca intre timp alte lucruri au fost asteptate...am asteptat vacantele de vara la mare, ziua majoratului, prima iubire, primul sarut, plecarea de acasa la facultate, am asteptat chefuri, am asteptat insa si moartea alaturi de persoanele din jur.

acum eu astept cu sufletul cat o furnica...sa simt iubire...asta astept ...tu ce astepti?

sentimente amare

Incerc cu fiecare zi sa imbunatatesc cate ceva la propria persoana.Ulterior am realizat ca ceea ce nu te omoara te intareste,ulterior am realizat ca orice lucru se intampla cu un scop.Uneori din dragoste sau din suferinta incerc sa-i schimb pe cei din jurul meu,dar nu m-am gandit niciodata ca eu la randul meu nu m-am lasat schimbata de nimeni.Am invatat ca vorba dulce mult aduce si ca faptele sunt importante,nu vorbele.Am invatat ca si dragostea se arata prin fapte.Cuvintele oricat de frumoase si bine intentionate nu au nici o valoare daca sunt o simpla verbalizare a unor sentimente prea superficiale pt a putea fi puse in practica.Am invatat ca egoismul nu are ce cauta in dragoste.Am invatat ca daca iubesti,iubesti pt tot ceea ce este persoana de langa tine,am invatat k in viata totul ti se intoarce...am mai invatat ca in viata trebuie sa iti pui intrebari.poate nici nu conteaza asa mult raspunsul,sau poate ca unele raspunsuri nu e momentul sa le aflu...am invatat toate lucrurile acestea cu inima insangerata si lacrimi in ochi...am scris lucrurile acestea ca sa nu uit ce am invatat atat de greu...

Vitas-Smile

Durere....

Timpul este o unitate de masura care poate sa doara.
Si e atat de tarziu uneori... Si nu toate lucrurile au un nume. Unele nu s- au inventat inca. Poate ca se numesc generic "durere"... Poate...

Intrebarile nu- si mai au rostul. Desi este pentru prima oara in 31 de ani cand simt nevoia de raspunsuri in acest sens. Paradoxal insa, raspunsurile acestea nu ar ajuta cu nimic. Nu ar face altceva decat sa deschida rani vechi. Ale mele, ale lui (?!).

"Uite asa s- a intors inspre mine tacerea.
Uite asa... in mine doar tacerea mai rodeste."

Astazi nu ma privi in ochi.
De astazi reinvatam alfabetul,
reinventam lumea,
coloram zambetele
si mergem mai departe.
Dar mai ales nu privim inapoi.
Da... mai ales nu privim inapoi!

ca nimanui..

mi-e dor...sa-mi fie dor si mie.De Hanul cu tei,de Herastrau,de gerul diminetii pe strazi, cand toti se duceau la cursuri dar noi la plimbare,de gesturi cu branzoaice fierbinti scoase de sub geaca,de caruta cu flori rasturnata in camera mea,de -o broasca testoasa,de codite,de ...So what?si de toate celelalte gramezi cu rasete,intrebari,planuri si alte nonconformiste...zburatoare!
Mi-e dor sa am timp.Mi-e dor sa fac si eu ca voi, sa ma trezesc dimineata, sa spun "plec" si sa ma urc in primul tren.Mi-e dor sa nu-mi pese de nimic si sa am o geanta pe care scrie "Las' ca trece", codite de ata in par si tricoul cu "Gogule, probleme, ma?".
Mi-e dor sa dam o tura de Herastrau si sa ne asezam pe iarba in zona aia de langa calea ferata si sa postim o tigara .Mi-e dor sa ma duc cu anturajul familial la mare si sa ocupam juma de plaja cu corturile.Mi-e dor sa joc carti cu ai mei si sa pierd mereu.
Mi-e dor de tenesii chinezesti din piata de care trebuia sa cumperi cu sacu pentru ca in 2 saptamani le pierdeai talpa pe strada.Mi-e dor sa ma urc in copaci si sa fiu mereu julita pe genunchi.
Mi-e dor sa primesc un biletel pe care sa scrie 'Imi place de tine' si sa ma inrosesc.
Mi-e dor de vremea cand nici unul din prietenii mei nu muncea, nu avea carnet, nu fuma, nu bea...Mi-e dor de vremea cand aia....
Mi-e dor de vremea cand 'hai sa iesim in oras' nu insemna automat 'hai intr-o bodega'.
Mi-e dor de cornete si frunza si leapsa.
Mi-e dor de vremea cand Ciresarii, Winnetou si Cismigiu & co. erau cele mai tari carti ever!

Mi-e dor de vremea cand radeam mult si degeaba.
Vorbea lui Banuta 'Mi-e dor de ea...ca nimanui.Ca unui vechi nomad de drumul lui'.

Guns N' Roses - November Rain

Una dintre cele mai frumoase balade ale tuturor timpurilor...enjoy it!

Selena - I Could Fall in Love

Focul întăreste întotdeauna ceea ce nu poate distruge.... (Oscar Wilde)

Cineva mi-a propus ca subiect "fostele iubiri". Mi-a plăcut provocarea. Am să încerc să scriu despre una dintre aceste foste iubiri, cea care m-a ajutat să mă maturizez în dragoste.
Dacă as fi fost pe de-a-ntregul sinceră, probabil că acea relatie ar fi durat mult, mult mai putin. Însă nu-mi place să plec din viata nimănui trântind usa. Voiam să mă furisez afară, în liniste. Să alunec din strânsoarea mâinii lui si în fiecare zi să ne trezim cu mai putin din prezenta celuilalt, până când dispăream cu totul, ca niste vise neîntelese în lumina diminetii. Există un timp al mărturisirilor pe care eu îl intuiesc si care poate să nu fie acelasi cu cel socotit de altcineva. Nu eram pregătită să renunt la el. Mi-era greu să părăsesc acel teritoriu, desi îngust, pe care ne întâlneam si care ne apartinea amândorura. Stiu, asta se numeste "compatibilitate partială", dar sentimentul împlinirii era atât de puternic si profund, încât mă seducea mereu.
Mă tot iscodesc: m-am prefăcut vreodată? Nu, fiindcă desi nu mi-am exprimat verbal nemultumirea, dezamăgirea, surpriza neplăcută, întotdeauna le-am manifestat involuntar, non-verbal (îmi feream privirea sau lăsam să se citească în ea o dezaprobare tristă si blândă, tonul devenea grav sau prelungeam momentele de tăcere). Îmi amintesc foarte bine de această atitudine automată de rezervă, de distantare bruscă si de observare mai atentă a celuilalt. Nu mi-am reprimat pe loc trăirea emotională, am preferat s-o ascund repede sub haină, să-mi dau timp s-o verific. M-am temut mereu de afectivitatea mea instabilă, contradictorie, cel mai adesea brutală. M-am temut să nu-mi slăbească puterea de judecată, să nu-mi fure stăpânirea de sine. De aceea nu i-am acordat credit. Am intuitie, dar am si ratiune. Adică am nevoie de dovezi. Impulsivitatea nu mi-a fost niciodată de ajutor, iar eu nu voiam să spun ceva necugetat. În plus, mai cred că inteligenta unei femei se măsoară mai ales în cât de bine poate să-si tină gura. Pentru o femeie nu este foarte greu să-si dea seama cum stau lucrurile, ci să ascundă asta. Să recunosti un adevăr care trebuie spus, de unul a cărui mărturisire (prematură, poate) răneste si înfurie, acesta este semn de inteligentă. Numai că, si în asta rezidă nesinceritatea mea, după momentul socului, mă comportam ca si cum nu s-ar fi întâmplat nimic rău. Săream gardul de fiecare dată, însă nu-l demolam, transformând orice relatie într-o cursă cu obstacole, din ce în ce mai istovitoare si demoralizatoare pentru mine, întrucât fiecare nou blocaj presupunea să reiau cursa de la început. Iar si iar... În urmă venea nenorocirea, conflictul dureros dintre sentimentele constiente si cele inconstiente. Am fost nesinceră pentru că am fost sinceră doar pe jumătate, comunicând doar partea bună a lucrurilor, nu si pe cea rea.
Ultima oara când ne-am întâlnit, amândoi aveam pe altcineva. Nu am mai acceptat să fac parte din viata lui, în nici un caz nu eu aveam să fiu aceea care-i tine viu "demonul fără de care am ajunge toti palizi ca sfintii". Dar eu? Dacă eu nu puneam punct legăturii cu el, cum reuseam să stabilesc relatii sănătoase cu alti bărbati, fără să le contaminez cu tot ceea ce reprezenta el în viata mea? A trebuit să dau dovadă de multă trezvie ca să nu rămân iarăsi precum Julieta după scena balconului.
Si totusi nici el, nici altcineva nu erau problema mea. Problema mea eram eu. Era bine că ajunsesem aici, era un început bun...

Ce mult te iubesc Paraschivo..

Azi credeam ca voi plange toata ziua,ca ma voi trezi mohorata si plina de lacrimi ca vremea de afara...dar tu ai avut grija sa nu fie asa!M-am trezit vesela si senina,plina de amintiri si zambete nascute din ele..Azi as fi sunat sa iti spun"La multi ani Bubulica,sa traiesti cu numele"si tu ai fi zambit...Sper ca si acolo sus,acum ,tu zambesti,pentru ca multi oameni, azi, se gandesc la tine..
Stau cu cafeaua in maini si ma gandesc,crampee de amintiri vin si pleaca si parca dintr-o data toate simturile imi sunt invadate de ele..
Ce dor imi este de caldura sobei si mirosul de gutui de la geamurile tale..Imi este dor sa te fac sa razi si sa imi spui"hai ca esti simpatica..",sa iti aud vocea si mai ales sa vin alergand de la poarta ,strigand"Bubulicaaaa"...
Azi bunicul iti va aduce flori si trist iti va ura"La multi ani Chivutza..."Si mama,si toti...azi ,mai mult ca niciodata se vor gandi la tine..
Mereu te voi purta in inima mea si intr-o zi ,daca voi avea Chivuta mea,sper sa iti semene,sa aiba blandetea si bunatatea ta...
Azi e ziua amintirilor...
Te iubesc Bubulica mea!...

Toamna..

"Si a venit toamna, cu ploi si frig, cu frunze moarte si inserat prea devreme..... si iar parca sufletul tomneaza si el si se gandeste la atatea...la nesiguranta, la singuratate, la sentimentul ca oricat iti doresti ramai parca de neiubit, sau neiubit de cine ti ai dori....si parca nici soarele nu ti mai zambeste si te intrebi pentru ce toate astea? la ce bun atata zbatere, munca, dorinta de reusita, de a face lucrurile bine, temeinic, frumos...Cui ii pasa pana la urma, si cu ce ramai din toate astea? Cand sufletul ti e impartit intre o pasiune fatala imposibila si fara viitor, si umbra unei pasiuni vechi ce nu se mai stinge parca niciodata si pe care nu stii cum sa o repari, pe care simti ca o pierzi in negura zilelor si anilor care trec fara ca nimic sa o reinvie si totusi fara nimic care sa o poata ucide definitiv...

Si golul asta care doare uneori atat de mult incat iti vine sa urli ca sa mai atenuezi senzatia de sfarsire si de rau....si urli si te enervezi si ignori apoi iar revii si nu stii ce sa mai faci ....pana incet incet iti pierzi speranta si ti spui ca asa a fost sa fie ca poate toate lucrurile astea fara sens au poate sensul lor ascuns pe care tu nu il percepi si nu vrei sa l accepti....si ramai prizonier al sufletului care pana la urma cumva te tine in viata....si iti spui ca tot raul asta te face viu, si te obliga la viata pentru ca intr un fel continui sa traiesti si te agati sperand ca pana la urma ceva va veni cumva... intr o zi cand te astepti mai putin.
Si ti spui macar am trait frumos am stiut ce i iubirea adevarata, totala, perfecta......intensa cat o viata intreaga. Iti dai seama doar ca multe lucruri se pierd din cauza atator cuvinte nespuse,atator probleme nediscutate, atator gesturi nefacute la timpul lor.....si ti juri ca de acum cu orice risc vei vorbi, vei discuta, vei arata, vei simti tot atunci pe loc...ca sa nu mai pierzi a doua oara..ca sa nu mai ai remuscari, poate doar regrete....

Ma simt rece si ploioasa precum toamna asta ce a venit asa deodata.....si sunt totusi atat de vie ......e un paradox.....si in golul asta mare din sufletul si casa mea simt ca mai am putere sa merg mai departe....si sa ma lupt si sa sper si sa mi doresc sa ma arunc din nou intr o mare iubire...fie ea chiar absurda sau de neinteles...."

Dorinte,clipe,taceri...

Într-o seară, m-am oprit din mers, m-am asezat pe o bancă si am privit luna. În fiecare secundă se schimba ceva în înfătisarea peisajului. Un simplu firicel de nor îi modifica forma, intensitatea luminii sau nuanta. Fiecare clipă aduce altceva. Nimic nu rămâne la fel. Oamenii se schimbă. Cazi astăzi într-o groapă, mâine esti mai atent pe unde păsesti. Dacă azi te răneste cineva, data viitoare ai grijă sa te protejezi si ridici scutul. O persoană îti înseală încrederea, cu următoarea ocazie o să-ti girezi mai greu sufletul. Niciodată nu mai ai inocenta primei dăti. Apare un mugure, se deschide, înfloreste si cade. Următorul mugure va fi diferit, cu o altă formă, din care va iesi o altă floare. Totul evoluează sau regresează. Nimic nu stagnează. Suntem sortiti schimbării exterioare si interioare. Desi avem senzatia că am rămas neschimbati de când am făcut ochi, în fiecare zi se mai modifică ceva în fiinta noastră. Se mai adaugă o bucurie, o suferintă, un zâmbet, o lacrimă, ne îmbogătim sau sărăcim sufleteste. De multe ori ne dorim ca lucrurile să se oprească în loc, să avem parte de o fericire vesnică. Noroc că nu ni se împlinesc toate dorintele. Ce plictiseală ar fi să trăiesti la nesfârsit acelasi moment fericit, fără nefericirea care-l pune în valoare. Viata presupune miscare, trăire, n-o poti opri din drum, ar fi ca si când ti-ai dori ca un râu să nu mai curgă. Clipele grele au si ele semnificatia lor, în toate există o balantă, un echilibru care te face să-ti poti trăi viata, îndemnându-te în acelasi timp să mergi mai departe.

Noaptea...

Noaptea, când luminile se sting si glasurile amutesc, pasiunile din timpul zilei se domolesc, răpuse de o tainică pace a Universului. La adăpostul întunericului, omul intră în ceea ce pare a fi starea sa naturală, originară: singurătatea. Linistea care se cerne din albul mat al lunii, nostalgia pe care o emană strălucirea îndepărtată a stelelor, răcoarea întunecată a copacilor care-si fosnesc tainele în aerul limpezit - toate aceste simple elemente ale lumii noastre dintotdeauna transformă spatiul strâmt în care am învătat să ne îngrădim libertatea într-un soi de vesnicie a sufletului. Durează câteva clipe să arunci ochii spre cer, să contempli luna, să visezi la stele, să inspiri aerul parfumat al noptii, de parcă însisi plămânii pământului ar ofta usurati, exhalând în respiratia sa toate miresmele florilor si toate sevele sale, către Univers. Dacă reusesti să devii usor, asemeni unui fulg de pasăre, respiratia aceasta blândă si înmiresmată te-ar putea înălta si pe tine, acolo unde trupul tău si lumea ta nu mai sunt decât două vise rătăcite într-un somn adânc. De fiecare dată când pasiunile din timpul zilei ne coplesesc, fie că este vorba de iubiri neîmpărtăsite, orgolii rănite, dorinte neîmplinite sau rătăciri, ar trebui să reînviem eternitatea acestor clipe nocturne, în care ne putem regăsi pe noi însine. Fiindcă noaptea are puterea să desfiinteze, fie si temporar, gardurile pe care ni le construim în fiecare zi din greseli, prejudecăti si patimi.

Dor....

Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiesti în prezent....O.PALER

"Într-o zi, cu un motiv anume (bun sau rău, nu contează), hotărâm să renuntăm brusc la ceva important pentru noi: un obicei bun si vechi, o persoană pe care o îndrăgeam, un lucru care ne plăcea. O vreme, cât tine îndârjirea, le ducem dorul, apoi începem să uitam. Uităm si motivul pentru care le-am îndepărtat de noi, dar uităm si importanta lor de odinioară. În locul unde le găzduiam, în inimă, s-a format o coajă tare, pe care o vedem câteodată, fără să ne mai amintim ce se ascunde sub ea. E doar o altă coajă tare, printre atâtea altele, o altă lespede fără nume, printre celelalte, pe sub care o parte din sufletul nostru s-a refugiat, ca o sopârlă cu coada retezată. Ne obisnuim să trăim în acest peisaj sufletesc, pe care înăltăm si îngropăm continuu pasiuni, iubiri si visuri.Apoi vine o altă zi în care ceva ne aminteste de obiceiul de demult, reîntâlnim persoana pe care am iubit-o sau ne iese în cale lucrul care ne făcea plăcere cândva. Nu pot asemui cu nimic durerea care mă încearcă pe mine ori de câte ori mi se întâmplă asa ceva. Cred că în acele clipe, mai mult decât altadată, simt cât de fragilă este viata mea. Ca a unui nou-născut. Nu m-ar înspăimânta mai tare dacă de sub toate acele morminte s-ar răscula fantomele trecutului, cât mă înspăimântă faptul că nu-mi mai amintesc cum era înainte, cum eram înainte. Când despărtirea vine în mod nefiresc, fără sentimentul împlinirii, mi se pare că nu facem altceva decât să închidem o poartă, lăsându-ne pe noi însine pe dinafară...Acum nu ma încumet să mă întorc în trecut, să fac un inventar al amintirilor, să-mi reconstitui viata. Dacă întorc capul, presimt că voi fi preschimbată în stană de piatră, voi deveni o statuetă adăugată la ibricul de aramă, la discul de vinil, la vasele de ceramică, la icoanele de pe pereti, la albumul cu fotografii. Sau, poate, la...? ( "Voi, femeile, toate lucrurile stricate si inutile - cratite vechi, sparte, mobile, pantofi si altele asemenea - le aruncati într-o debara dosită, închideti usa si apoi sunteti linistite. Nu stiti însă că va veni o clipă când această cămară cu vechituri va fi găsită si veti fi înjosite?" - Părintele Porfirie).

Fergie - Big Girls Don't Cry MUSIC VIDEO

Zambet....

Zambetul este sau nu, asa cum sentimentele sunt sau nu. Dar nimeni nu e prea sarac sa poata oferi un zambet, asa cum nimeni nu e prea bogat sa se poata lipsi de el. Traieste astfel incat sa nu faci pe nimeni sa sufere, iar daca nu poti dobandi FERICIREA decat intristand inima cuiva atunci mai bine renunta la fericire.
Nu conteaza nik...Nu ar trebui sa conteze...Hai sa alergam printre amintiri si vise,sa uitam ca exista prezent si viitor,sa vedem lumina soarelui doar in vise,sa putem atinge nimicul,sa putem merge printre nori,sa putem sa zburam,sa desenam pe luna,sa putem sa...sa innodam razele de soare,sa facem un leagan din lumina lunii...Hai q mine...Sa uitam ca exista viitor si prezent si sa ne hranim imaginatia q trecutul

Crampeie.......

În dorinta de a repara o dorinta mica, savarsim adesea mai multe greseli mari.
- Limita greselilor şi a pacatelor depinde de cine le savarseste şi cine le fixeaza aceste limite.
- Ce poate fi mai tragic decat lipsa memoriei!? Ce poate fi mai minunat decat sa poti uita uneori!!!
- Nu incetati sa construiti ! Fiti convinsi ca şi daramatorii lucreaza tot timpul!
- Pasiunea trebuie sa fie daca nu oarba, cel putin miopa!
- Nimic mai frumos, nimic mai simplu şi nimic mai complicat decat pasiunea.
- Urechea omului are cateodata proprietatea de a auzi orice soapte şi de a nu auzi deseori stigatele de disperare.
- Ce frumoasa e tristetea în arta. Ce urata în realitate!!!

Just me..

Pai...subsemnata cica zambeste!O raza de soare,mirosul proaspat al unei flori,rasete de copil si...gata!Subsemnata s-a nascut din nou (chiar daca a trebuit sa foloseasca forcepsul).Scor ABGAR?10 cu felicitari!Concluzii?Nu am de ce sa ma simt vinovata ca spun ce gandesc.Cine ma accepta asa cum sunt si intelege ramane langa mine.Cine nu,pierde.Si pana la urma intai trebuie sa merite si pe urma sa vrea...De promisiuni si declaratii am podul plin.Cred ca ar fi cazul sa fac si acolo curat...niste insecticid in spatiul locativ al sufletului meu si se rezolva si problema asta.So...take me as I am,if you really want to rest close to me!That's it!!!!

Doar doruri

Sa- mi miroasa a dalii in camera, asta as vrea. Nimic nu se compara cu mirosul florilor de toamna. Mi- ar placea sa primesc un brat mare de dalii si sa ma asez jos pe covor langa ele, sa imi las mintea sa zburde. As zambi tamp si mi- ar straluci ochii. Dincolo de cuvinte, un ocean de vise.
Astazi ma vreau a mea. Nevoie de mine la alt mod. Mi se lipesc de suflet copii si uit sa respir cand ii tin in brate. As vrea sa am o oglinda. Si sa cumpar noi dalii pentru ea. Sa te tin in suflet prin toamna. . Am incercat sa te ranesc si m-am ranit singura"problema ta"...As fi vrut sa spun "Iarta-ma"dar nu am putut..Am ales sa merg mai departe..asa cum tu vrei si asa cum e cel mai bine..Poate candva vom putea rade iar impreuna..poate...
Senin. Si totusi... Nu tristete, doar doruri.

Braila..

M-am reintalnit cu Braila ...Cu sigurantza numai este aceeasi Braila din "NERANTZULA"lui Panait Istrati si nici cea din amintirile copilariei mele..!Totul incepe sa fie nou,modern...casele capata fatzade noi ,totul e in schimbare..Dintr-o data toate mi-au parut mai mici si "mai altfel"decat in amintirile mele...Am revazut cu drag Gradina Mare si multitudinea de stradute din jur...Cu toate schimbarile,impletiturile de vechi si nou, totusi Braila ramane un oras frumos,fascinant si inca nesuficient exploatat(parerea mea!)turistic...Asa ca daca vreodata va hotarati sa vedeti Baraganul trageti o fuga prin Braila si nu veti regreta!

Taxi - Stelele Care Cad

Enigma...

Dragostea

Multi se lipsesc de ea, multi nu pot trai fara ea.

Uneori e numai farmec, alteori e numai chin. Dar de cele mai multe ori este o enigma.

Poate ai sa te intrebi "De ce enigma?"

Ei bine, pentru ca exista inca multe lucruri, si o spun in sensul ca e posibil sa dispara in viitor, lucruri carora nu le gasesti explicatie.

Sa presupunem un El si o Ea. El o vede pe Ea intamplator. Pentru moment intra in vorba. Discuta lucruri banale. Se desprat. Se reintalnesc. Intamplator sau nu. La inceput nu au nimic in comun. Cu timpul isi descopera puncte comune. Incep sa se placa, sa aiba nevoie unul de altu. Se cauta. Cand se intalnesc petrec ore in sir, uitand de necazuri, unul in compania celuilalt. Pe zi ce trece devin tot mai apropiati. Au inceput sa se iubeasca. Deseori isi simt lipsa. Mereu sunt alaturi: pe strada, acasa, in gand si in vise.

Nu de putine ori intervin parintii. Pe ei, El si Ea, nimic nu`i poate impiedica. Nici chiar amenintarea, continua sa fie impreuna la bine si la rau. Nu zic, se supara unu pe altul, cedeaza celalalt dar trece. Sunt lucruri de nimic.

Si vine o zi, de la D`zeu lasata, asa cum se mai spune o zi frumoasa, cand nici nu te astepti, o zi in care apare fara dezlegare: enigma. Ori El o lasa pe Ea, ori Ea il lasa pe El. De ce? Tocmai aici e enigma. Trez zile, luni, ani si nu se stie.

Atat doar: ca S'A SFARSIT...

Si zile intregi stau si se intreaba: "De ce am facut`o?". Nu inteleg. Sunt intrebari fara raspuns. Te uiti la ei. Regreta? Sufera?

Nu cred. Si`aduc aminte ziua cand s`au cunoscut, ziua primului sarut, intaia strangere de mana si ziua cand i s`a daruit trup si suflet. Si`aduc aminte de tot ce a fost frumos.

Priveste atent in ochii lor: lacrimeaza, citesti disperare; cu tremur in glas isi jura unul altuia ca vor pastra in amintire totul. Nu vor uita nimic. Un ultim sarut si o strangere de mana si tot ce a fost frumos s`a sfarsit.

A fost sentimentul asemeni unui vis. Un vis frumos. A fost si nu mai este. A fost si nu va mai fi.

Au ramas niste simplii El si Ea. Fara nimic in comunt....

Doar amintirea.

De ce tu....

"Astazi, mai mult ca altadata, vreau sa-ti spun ca despartirea noastra nu poate fi decat o gluma, proasta daca vrei, noi nu putem fi decat impreuna, intregul odata format neputand fi stricat de nimeni si de nimic. Ne intelegeam din priviri, ne ghiceam uneori gandurile, ne sprijinim reciproc si acum ,viata nu poate fi altfel. Traim fiecare viata lui, departe de celalalt, dar clipele care ne aduc aproape trebuie sarbatorite cum se cuvine.
Ma intrebai odata: de ce tu? M-am intrebat nu o data: de ce tu? Era ca si cum ai fi ratacit prin lume pana intr-o zi, departe de mine, dupa o vreme mai lunga sau mai scurta petrecuta impreuna si intr-o zi ti-am spus: hai, las-o balta cu colindatul si sa mai stam o vreme impreuna ca ne-a fost tare bine. Faptul ca mi-am formulat gandul "intr-o lume ipotetica si imposibila mi-ar place sa fac dragoste cu tine" n-a fost vreo formula magica. Vorbele veneau sa faca ceea ce trupurile ghicisera de mult. Nici macar mintea, de obicei vigilenta, nu apucase sa-si dea seama ce se intampla...
Stiu, ne despart multe lucruri, ne arunca in cutii de obiceiuri dobandite in familie sau aiurea, tabieturi, principii, spaime, dar mai intim din cand in cand cate o mana impaciuitoare, un zambet, un sarut, sa nu uitam sa fim noi.
De ce tu? Pentru ca in lumea mea de cuvinte 75% gandite si 25% vorbite esti acel punct de reper pe care nimic nu-l poate clinti. Pentru ca nimeni pana la tine nu a incercat sa cuantifice in grame, centimetri, secunde tot ceea ce spun. Si pentru ca asta ma face sa ma gandesc o data in plus atunci cand deschid gura.
De ce tu? Pentru ca nu uiti, si daca vreodata as uita vreuna din intamplarile zilelor mele as putea sa te rasfoiesc si sa aflu ceea ce memoria refuza sa-mi redea.
De ce tu? Pentru ca esti mai bun decat mine si as vrea ca printr-o contaminare sufleteasca sa fiu macar pe jumatate ca tine. Langa tine am vazut cat sunt de egoista uneori, cat de gratuit rautacioasa alteori.
De ce tu? Pentru ca esti langa mine cum nimeni nu a fost vreodata, gandul tau despre mine cand nu suntem impreuna e aproape palpabil.Si tot , ce ne aduce aproape, trup langa trup, in toata verticalitatea noastra franta ades in sarutari in care-mi pierd echilibrul, notiunea timpului, capul...
De ce tu? pentru intamplarile trupurilor noastre, din care nu vrem sa pierdem nimic, nu ascundem nimic.
De ce tu? Pentru ca in cuvinte dramuite si cu felul tau de-a fi concret, practic, ma faci sa ma simt importanta si dorita. Pentru ca stii sa daruiesti fara sa pretinzi nimic in schimb. Pentru ca pe scara valorilor mele: increderea, respectul, prietenia ... esti o prezenta puternica prin felul tau de a te purta, de a vorbi, de a asculta.
Cu fiecare zi care trece, in loc sa descopar defecte care sa spulbere VISUL, descopar lucruri care ma fac sa te pretuiesc si sa te iubesc mai mult decat IERI si mai putin decat MAINE.

Simturi incapatanate

"O cafea neagra si un peisaj superb, o vale adanca si o helanca bine ancorata de tine, frig, aburi si o respiratie nostalgica. Toate acestea te pot duce cu gandul la el, desi tu refuzi cu desavarsire sa o iei de la capat cu amintirile. Stii ca totul s-a consumat, tragi de niste sentimente deja ingenunchiate si tot mai speri ca poate, daca le incalzesti cu o cafea aburinda, reusesti sa le readuci la viata.
Dar, tot ce faci este sa le rascolesti si sa le intorci impotriva ta. Auzi o bataie ritmica care iti sparge timpanul si picaturi de ploaie ce-ti inunda simturile, bruiajul unui magnetofon vechi care a atins de prea multe ori un disc zgariat si negru.
Te simti molesita si ametita de atata dorinta pe care vrei sa ti-o inabusi cu toata forta. Insa, de multe ori dorintele nu pot fi inabusite, doar le amagesti cu o farama de amintire, cu un suras jucaus a unui varf de munte pierdut in timp.
Desi nu vrei sa accepti, iti dai seama ca totul s-a terminat, ai incercat tot ce s-a putut si in zadar. Nu poti sa te multumesti cu gandul „ nu a fost sa fie” desi stii ca alta varianta nu ai. Tragi cu dinti de o imagine construita in mintea ta, imagine care nu se mai potriveste demult cu chipul lui. Ti-a spus de atat ori sa iti vezi de viata ta, dar nu poate sa priceapa ca asta e viata ta. Te intrebi cum poate fi o minte atat de incapatanata, oarba si cruda. El e surd, la fel cum si sentimentele tale sunt surde la ruga ta patetica de a nu te mai face ridicola.
De ce ne este atat de greu sa acceptam "nu" ca refuz si de ce ne amagim cu iluzii efemere si de prost gust? Poate adevarul sa fie atat de dureros incat sa acceptam sa ne denigram visand cu ochii deschisi la cai verzi pe pereti, doar pentru a nu fi dezamagite?
Cateodata visele sunt mai importante decat realitatea in care traim. Viata este cruda si te pune la multe incercari, te gandesti ca poti pierde totul dar nu amintirile si dorintele tale. Daca ni s-ar lua si visele am fi goi si intunecati, bolnavi intr-o continua convalescenta.
De multe ori te trezesti ca te gandesti la un lucru, fiind sigura ca e o intamplare ce tocmai a avut loc, asta pentru ca ai repetat si ai repetat de atata ori in minte incat incepi sa crezi ca e aievea. Dupa un timp insa, realizezi ca totul a fost doar o plasmuire a imaginatiei tale. Simti un gol in stomac...simti un alt vis distrus.
Cafeaua s-a terminat, o ceata adanca a sters peisajul, helanca e uda si rece, stropii mari de ploaie iti curg siroaie pe chip impleticindu-se cu lacrimi ce ard mocnit. Aburii te fac sa respiri necontrolat, lacrimile ti-au murit pe obrajii arsi. "Totul s-a terminat", iti spui tu, in timp ce soarele deschide un ochi timid si cald."

Te Iubesc...

Africana - Ek het jou lief
Albaneza - Te dua
Araba - Ana behibak (pentru barbat)
Araba- Ana behibek (pentru femeie)
Armeana - Yes kez sirumen
Belarusa- Ya tabe kahayu
Bulgara - Obicham te
Chineza - Ngo oiy ney a
Catalana - T'estimo
Croata - Volim te
Ceha - Miluji te
Coreana - Sarang Heyo sau Nanun tangshinul sarang hamnida
Daneza- Jeg Elsker Dig
Elvetiana- Amin mela lle
Engleza- I love you
Estoniana - Ma armastan sind
Franceza - Je t'aime, Je t'adore
Germana - Ich liebe dich
Greaca - S'agapo
Islandeza - Eg elska tig
Indonesiana - Saya cinta padamu
Irlandeza- Taim i' ngra leat
Italiana - Ti amo
Japoneza - Aishiteru sau anata ga daisuki desu preetisuttene
Latina - Te amo
Letona - Es tevi miilu
Libaneza - Bahibak
Lituaniana - Tave myliu
Luxemburgheza - Ech hun dech g_
Macedoniana - Te Sakam
Maghiara Szeretlek
Marocana - Ana moajaba bik
Norvegiana - Jeg Elsker Deg
Olandeza - Ik hou van jou
Poloneza - Kocham Ciebie
Portugheza - Eu te amo
Romana- Te iubesc
Rusa - Ya tebya liubliu
Sarba - Volim te
Limbajul semnelor - ,\,,/ (reprezinta pozitia degetelor cand spui 'Te iubesc') Slovaca- Lu`bim ta
Slovena - Ljubim te
Spaniola - Te quiero / Te amo
Suedeza - Jag alskar dig
Surinam - Mi lobi joe
Turca - Seni Seviyorum
Ucraineana - Ya tebe kahayu
Vietnameza - Anh ye^u em (pentru femeie)
Vietnameza - Em ye^u anh (pentru barbat)

Eliade...

"Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ii ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa este; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceeace vrea su ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.

Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i toate ca toate acestea n-au absolut nicio importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti sincer, esti nebun!

Este, poate, ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi... "sinceri" . Pentru a nu fi singuri, vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudineca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri.



De accea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai mari confesiuni, se deschid sufleele, oamenii se cauta unu pe altul: tocmai pentru a anula acel sentimen al izolarii definitive.



Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.

In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si credeprietenul tau in tine. Tu. omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.

Ceea ce te intereseaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe un teren de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce le place si lor, sa gandesti in general, ceea ce gandesc si ei. Un de esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerant; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!" Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostie, poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. ei n-ar incerca sa treaca o clipa de mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera sau m-ar lasa singur. In niciun caz n-ar trece in mine. Or dragostea adevarata nu inseamna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.

O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa reprezinte ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacatL: ca nu ne este sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturil; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.>>


- Mircea Eliade -

Reguli proprii

Am primit azi in email un articol f.interesant despre reguli..Reguli pe care fiecare din noi le are,fiecare probabil traim dupa propriile reguli..Asa ca va impartasesc si voua cele "20 de porunci":
1.Sa nu incerci niciodata sa pari altceva decat esti. O femeie super se mandreste cu ceea ce este!
2.Sa nu furi... prietenul prietenei. Haideti sa le demonstram baietilor, odata pentru totdeauna, ca si fetele sunt fair play in prietenie si dragoste!
3.Sa nu ucizi... copilul din tine, maturitatea este lectia cea mai amara a vietii asa ca, de ce sa nu intarzii putin in copilarie si... copilareala.
4.Sa nu ti plangi de mila. Nu spune niciodata ca norocul nu e de partea ta atat timp cat tu nu faci nimic sa-l provoci.
5.Sa nu poftesti la personalitatea altcuiva, altfel vei uita in scurt timp cine esti!
6.Sa nu faci altuia ce tie nu-ti place. Roata se va intoarce si nu se stie cand te vei trezi in aceeasi situatie.
7.Sa-ti respecti parintii, sunt singurii oameni din lume pe care poti conta orice ar fi.
8.Sa nu comiti adulter... fata de tine insati. Nu face lucruri care nu te reprezinta doar pentru ca asa vrea el, sau restul lumii.
9.Sa faci in fiecare zi un lucru pentru tine si doar pentru tine!
10.Sa te simti bine de una singura, fericirea ta sa nu depinda de altcineva.
11.Sa nu ti judeci prietenii!
12.Sa nu mananci ciocolata... decat daca e o urgenta cu lacrimi si suspine!
13.Sa ai grija de corpul tau! Trebuie sa-ti ajunga pe toata durata vietii!
14.Sa nu fi pres in fata nimanui, spune ce gandesti. E gestul suprem de respect fata de tine insati!
15.Sa-ti faci ordine in camera numai daca ai chef.
16.Sa-ti iubesti aproapele (a se citi iubitul), dar nu mai mult decat pe tine insati. Nimeni nu iubeste pe cel ce nu se iubeste pe sine.
17.Sa razi. De el, de tine, de altii dar mai ales de necaz!
18.Sa te realizezi, sa nu depinzi nicidata de altul!
19.Sa citesti o carte buna in fiecare luna!
20.Sa ai grija de sufletul tau! E singurul care te deosebeste de toata lumea!

relatii

"E incredibil cum te poti atasa de un om care nu ti ofera nici un pic de siguranta, nici un fel de stabilitate sau echilibru, care azi e si maine nu mai e pentru o zi, o saptamana, o luna sau chiar forever.
Si totusi simti ca iti place, te incita, te bulverseaza, iti da viata peste cap. Te face sa vezi lucrurile dintr o alta perspetiva, sa descoperi noi dimensiuni ale unei relatii interumane. Iti arata ca poti iubi nesiguranta, si imprevizibilul, si intelegi deodata ca nu exista numai relatii clare, simple, si asezate.
Esti constient ca atat de putine lucruri ai in comun si ca lumile, dorintele si sperantele fiecaruia sunt diferite, si totusi, e ceva care te leaga, te face sa vrei sa continui impotriva ratiunii, impotriva regulilor.
Iti dai seama ca mereu ai crezut in niste lucruri ce pareau clare si de neclintit, si deodata realizezi ca nimic nu e cum ai crezut. Ca se poate si altfel, ca doi oameni pot imparti tandrete, caldura, iubire, trairi, certuri, lacrimi si bucurie, chiar daca ii despart generatii, idealuri, lumi, radacini, educatie si atatea altele. Iti dai seama ca de fapt, toate acestea te pot la un moment dat apropia si poti ajunge sa te asemeni chiar daca in aparenta deosebirile sunt majore.
Am spus nu de putine ori, ca eu nu voi accepta niciodata anumite lucruri. Am realizat acum ca vorba acee a cu nu spune niciodata niciodata, e foarte adevarata. Viata te duce si te pune in situatii si intamplari care te schimba, iti dau peste cap cele mai serioase convingeri.
Nu iti ramane decat sa te adaptezi, sa fii maleabil, flexibil, totusi, nu pana la a face compromisuri care sa ti pericliteze demnitatea.
Recitesc ce am scris si mi se pare ca sunt foarte serioasa, vorbind despre sentimente. Dar cum as putea fi cand tocmai aceste sentimente sunt de fapt lucrul cel mai serios si important din existenta noastra? Fara ele am mai fi noi oameni? Fara ele s ar mai misca lumea, s ar mai scrie carti? S ar mai intampla minuni? Ar mai fi muzica? Cu siguranta nu! Atunci ma plec, si zic - binecuvantati sunt cei care simt, care iubesc, care se bucura si impartasesc sentimentele lor, si pentru care tot restul nu conteaza, nici invidia, nici comentariile, nici prejudecatile. Binecuvantati sunt, caci au ales libertatea, singurul lucru pe care nimeni niciodata n ar trebui sa l piarda!"

timp...

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam.
Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim.Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul ... depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie. Altora s-ar putea sa nu le pase. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere. Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul vreo 15 minute. Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca. Ci cu ceea ce poti tu sa faci. Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor. Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca poti continua inca mult timp. Dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc. Dar nu stiu s-o arate. Am invatat ca atunci cand sunt suparata am DREPTUL sa fiu suparata. Dar nu am dreptul sa fiu si rea.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand,iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii,Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc. Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc, si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru, si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore, de catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca scrisul, ca si vorbitul, poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama, unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubita.

posesivitate...

Stau si ma intreb de ce dragostea nu e deajuns?de ce mereu vrem mai mult decat avem?Oare dragostea creste sau noi in"lacomia"noastra o secam?Tanjim dupa fiecare gest si vorba de iubire a celuilalt,atat de mult, incat la un moment dat numai stim daca e dorinta sau obsesie...Ce mi-am dorit mereu a fost sa iubesc frumos,fara sa fiu sufocata sau sa sufoc pe cel delanga mine..Azi ,insa, cred ca am realizat ca asta fac..cer mult prea mult acolo unde este practic imposibil..Si ma intreb cum sa continui..oare voi putea sa nu dezamagesc si sa fiu dezamagita mai mult decat am facut-o deja?nu stiu..

ploaia...

e 7 jumatate,mai stau putin.te rog.
vreau sa adorm cat mai tarziu, sa ma trezesc cat mai tarziu.
sa uit.sa nu ma mai gandesc.sa nu mai gandesc.

stii melodia asta?
"Poate n-ai sa crezi ce-ti spun acum,
Poate pur si simplu avem alt drum,
Poate n-ai sa stai sa ma asculti,
Poate am sa te las sa pleci si sa ma uiti,
Poate am sa stau sa te astept,
Sa-mi lasi un suflet gol si un vis nu e drept,
O stii prea bine si stii cat de mult te iubesc,
Eu am sa cad acum si am sa ma lovesc fara puterea ta...
Ma stii prea bine si stii cat de mult de mult te iubesc"

nu te-am dus niciodata la braila,
nu voi sta niciodata cu capul pe umarul tau cand conduci.
nu ne vom trezi niciodata sarutandu-ne.
nu te voi vedea niciodata mancand pepene roshu.
nu iti voi mai spune niciodata sa nu mai fumezi.
fumatul ucide.indiferenta ucide.
"In toate limbile lumii exista o aceeasi zicala: 'ce nu vad ochii, inima nu simte'.
Ei bine, eu afirm ca nimic nu este mai fals; cu cat sunt mai departe sentimentele pe care incercam sa le inabusim si sa le dam uitarii, cu atat acestea sunt mai aproape de inima noastra.
Daca suntem in exil, vrem sa pastram cea mai neinsemnata amintire despre radacinile noastre, daca suntem departe de persoana iubita, fiecare persoana de pe strada ne trezeste amintirea ei" Paulo Coelho -"unsprezece minute"

Ganduri..ciudate

Te-ai gandit vreodata ce este de fapt realitatea???Cu siguranta te-ai intrebat cum e sa iubesti si sa fi iubit cu aceeasi intensitate,,,,cum e?Stii regulile celorlati....ale tale cum sunt?Oare nonconformismul este acelasi lucru cu ignorarea ta?Cine esti?Care e diferenta dintre Omul din tine si femeia care esti?Adesea spui ca te doare?Te-ai intrebat ce si de ce te doare?Care este rolul tau pe aceasta lume?Se spune ca oamenii din jurul nostru sunt oglinda in care ne reflectam imaginea.....nu ti-ai dori uneori s-o spargi?De cate ori ai simtit ca ti-e teama de monstrul din tine?Cate lucruri nu le-ai inteles si cum te-a afectat?Stii diferenta dintre a fi singur printre oameni si a te simti singur in preajma lor?Cate deziluzii ai avut?Care este lucrul care te face fericit?Ce simti cand renunti la o parte din tine?Cat de mult te doare cand ii provoci un rau celui de langa tine...........?
Nu pot sa dorm...ma tot chinuiesc niste ganduri....am atatea intrebari,,,,iar aiurea e ca am mai multe raspunsuri la aceste intrebari!Ma simt ciudat....ceva s-a schimbat in mine ,,,,am pierdut atata timp,,,,am irosit o parte din mine si pt ce?Pt placere,pt ideea in sine,pt ca am vrut sa incerc diverse lucruri,pt ca ar fi existat posibilitatea sa ma regasesc sau pt ca pur si simplu nu am avut curajul sa incerc sa ma vad asa cum probabil sunt....sau poate ma speria ideea ca nu reprezint practic nimic nici macar pt mine insami,,,,???Simt ca parca am deschis ochii si sincera sa fiu mi-e rusine de mine si mi-e rusine si de ei.......am atatea de facut si de descoperit incat simt ca nici 2 vieti daca as avea nu ar fi suficiente....daca-ai stii cat imi este de frica pe drumul asa....ma simt singura,ma simt ciudat,dar parca incep sa ma simt EU....am senzatia ca inte mine si restul e un zid de sticla,,,vorbim,ne vedem si ne auzim,,,,dar tot straini suntem...nu stiu cum sa-ti explic,,,,,mi-e teama,ma simt mai bine,intre mine si ceilalti e un zid,am un drum interminabil de parcurs si totusi cineva parca ma protejeaza!!!Daca ai stii cate intrebari si-au gasit un raspuns.....si cel mai important e ca incep sa reusesc sa fac ceva cu MINE....!!!!Ma simt asa ciudat......probabil vei crede ca am luat-o razna sau ca imi bat joc de tine....dar gandeste-te macar o clipa ,,,,si chiar daca in momentul asta de sinceritate te sperii,,,,,nu renunt!!!E lumea plina de bani,putere si alte cele....dar asta nu te ajuta cu nimic pt ca oricat de multi oameni ai avea langa tine ei vor vedea doar ce vor ei sa vada si daca tot sta treaba asa de ce n-ai vrea si tu sa vezi ceva important si fantstic de frumos la tine?Pt ca intr-un final vei ramane tu cu tine si atunci nu va mai fi nimeni care sa te ajute sa intretii aceasta minciuna........gandeste-te macar o clipa la asta....!
Suna ca si cum as incerca sa ma conving sa ma caiesc,,,,,,dar nu e asa,,,,tot ce e in acesta pagina si tot ce inca nu am apucat sa iti spun.....toate astea ti le spun pt ca sunt sigura ca daca ai ramane macar o clipa tu cu tine si ai lasa deoparte toate lucrurile din jurul tau...tu chiar ai putea sa intelegi ce vreau sa-ti spun si poate chiar si intensitatea cu care simt toate acestea!Recunosc ca mi-e frica,dar stiu ca intr-un final nu voi avea nimic de pierdut ci doar de castigat si ma intreb cum va fi restul calatoriei avand in vedere ca pana si inceputul e minunat in felul lui!

melancolia

Azi sunt melancolica.Dar rau de tot..Asa ca o sa va arat si voua ,cateva poze cu locuri ,unde mi-ar place sa imi "sinucid" melancolia..evident, de preferat, nu singura!Astept propuneri(pot fi si indecente??!!??sau nu?)

Barbatul ideal...

Am citit azi undeva ca barbatul ideal este "Prin definitia termenului, este cel pe care ni-l imaginam noi. Este 100% cum vrem noi. Corect?
Imaginatia noastra produce idealuri. Ce este idealul (de comportament, de exemplu)? Este un deziderat (adica ceva de dorit), este ceea ce mintea noastra considera bine, frumos, corect, etc. "
Si am stat si m-am gandit incercand sa vad eu ce tipar de "barbat ideal" am.Sincer nu am gasit nicinul..poate pentru ca "idealurile"noastre
se remodeleaza in fiecare zi dupa experientele traite,sau poate pentru ca ,noi muritorii de rand,nu ne-am nascut pentru a fi "ideal".Asa ca
probabil voi dezamagi spunand ca idealul meu e omul pe care il iubesc..morocanos si ciufut uneori,tandru si timid alteori,este"idealul"meu actual.De ce?Nu stiu
poate pentru ca stie sa zica exact ce trebuie cand trebuie,poate pentru ca stie sa ma faca sa rad..sau poate pentru simplu fapt ca asa e el...
Am putea sa traim fara idealuri? Eu nu cred. Din contra, cred ca ne modeleaza asteptarile fata de tot ce ne inconjoara.
Nu stiu daca sa cred in potrivirea perfecta. Dar sunt sigura ca daca omul de langa mine ar fi fost acela, mi-as fi dat seama pana acum. Este imperfect si nepotrivit (mie) in anumite privinte. Dar asa este el. Pur si simplu. Este un om intreg si s-a nascut, s-a dezvoltat, s-a format, devenind asa cum este acum.
Este complet. Si nu, nici eu nu sunt potrivirea ideala pentru el. Nici nu as vrea sa fiu. Pentru ca nu vreau sa fiu altfel decat sunt.
Trebuie sa admit atunci ca e corect ca nici el sa nu vrea sa fie altfel decat e! Si uite asa am ajuns la concluzia ca:Nimeni nu e dator sa fie visul sau imaginea din capul altcuiva!